Septembrie 1976
…timizi
şi plini de curiozitate, păşeam pentru prima oară în curtea liceului…pe platoul
de festivitate, care era în spatele clădirii, ne-am întâlnit pentru prima dată
…aici am făcut cunoştinţă cu cea care urma să ne fie “dirigă” timp de 4 ani…aveam
doar 14 ani…
Iunie 1980
…cea
mai frumoasă perioadă din viaţă s-a terminat şi fiecare a pornit pe drumul
vieţii…
Iunie 1990
…după
10 ani am hotărât să ne revedem…
Liceul şi-a mutat sediul într-o altă
clădire, necunoscută nouă, chiar după ce seria noastră a terminat. Aşa că,
întâlnirea de 10 ani a promoţiei 1980, nici măcar nu purta parfumul anilor
noştri de liceu.
Revederea a fost minunată. O parte dintre
noi am fost colegi şi la facultate, alţii au ales alte meserii şi s-au
răspândit în cele patru zări…
…Pupături…îmbrăţişări…întrebări…mirări…râsete…voie-bună…
Alături
de noi au fost şi câţiva dintre foştii noştri profesori:
d-na
Ioana Arnăut – profa de română – care ne-a învăţat să ne exprimăm corect, să
gândim
analitic, să ne placă să citim.
d-na
Doina Rotaru – care ne-a “injectat” la greu chimia.
d-na
Socaciu-Vieru – care ne-a cam chinuit cu tehnologia şi bine a făcut.
Şi,
ca prin farmec, de undeva din eter s-a auzit clopoţelul sau, mai corect
…soneria.
Emoţionaţi am intrat într-una dintre clase
şi am încercat să ne aşezăm cam pe aceleaşi locuri în care ne-am “patentat” în
cei 4 ani.
Diriga e şi ea emoţionată, poate mai
emoţionată decât în urmă cu mulţi ani, când abia ieşită de pe băncile
facultăţii, a nimerit în mijlocul nostru!
Cu
mişcări lente a deschis catalogul şi …a început ora de dirigenţie!
Fiecare
din cei prezenţi s-a ridicat în picioare şi şi-a spus pe scurt povestea celor
zece ani trecuţi de la absolvire. Am şi râs, am şi glumit şi fără să ne dăm
seama catalagul a ajuns la ultima literă.
Am
mai făcut o poză doar noi şi diriga…
Ne-am
despărţit pentru câteva ore şi ne-am reîntâlnit la restaurantul Cazino pentru
un “dezmăţ” demn de nişte chimişti extraordinari.
Înainte
de dezmăţ:
După
dezmăţ nimeni nu a mai îndrăznit să mai facă poze!!!!
